ROMÂNIA ÎMBĂTRÂNEȘTE. Cum a evoluat RATA NATALITĂȚII în ultimii 25 de ani. De ce nu mai fac românii copii

În România se nasc 21 de copii pe oră. Deși pare mult, statisticile ne clasează pe ultimele locuri la nivel mondial la capitolul natalitate. „La noi în țară, sporul natural s-a prăbușit după anul 1989, atunci când, odată cu căderea regimului comunist, avortul a devenit legal. Statisticile arată că în 1990 s-au născut cu aproape 50% mai puțini copii decât în anul 1989. Situația a devenit și mai dramatică în ceea ce privește natalitatea în anul 1991. Atunci s-au născut cu 70% mai puțini copii decât în anul 1989″, a declarat pentru gândul sociologul Bogdan Voicu.

Click AICI pentru a mări

Datele Institutului Național de Statistică arată că în primii 21 de ani de democrație, numărul copiilor nou-născuți aproape s-a înjumătățit. Astfel, dacă în anul 1990 s-au născut 314.746 de copii, în anul 2011 s-au născut 196.242 de copii, în acest interval de timp născându-se în total peste 5,12 milioane de copii. Din totalul bebelușilor, cei mai mulți au fost băieți, mai exact 2,63 de milioane, în timp ce numărul fetelor a fost de circa 2,48 milioane.

AICI PUTEȚI CITI MAI MULTE DESPRE CÂȚI COPII S-AU NĂSCUT ÎN 21 DE ANI DUPĂ COMUNISM

România, codașă la nivel mondial în privința natalității

Sociologii spun că scăderea natalității este un fenomen des întâlnit nu numai în România, ci la nivelul întregii Europe. „Sporul natural a început să scadă încă de acum 50 de ani, mai întâi în Europa de Vest, în țări precum Olanda, Belgia și Regatul Unit. În anii ”80 acest fenomen s-a extins în țările scandinave, iar apoi în anii ”90 natalitatea a început să scadă și Europa de Est, aici situându-se și țara noastră”, a mai precizat Bogdan Voicu.

La nivel mondial, România se situează pe antepenultimul loc la capitolul natalitate, potrivit datelor publicate pe site-ul Băncii Mondiale. Statisticile arată că în 2012, la noi în țară s-au născut 10 copii la 1.000 de locuitori. Aceste cifre plasează țara noastră pe locul trei în topul țărilor cu cele mai puține nașteri la 1.000 de locuitori la nivel mondial.

Pe primul loc în acest clasament se situează Japonia și Germania, aici în 2012 s-au născut 8 copii la 1.000 de locuitori. Locul doi în clasamentul țărilor cu cele mai puține nașteri se situează Austria, Bosnia și Herțegovina, Grecia, Ungaria și Italia, aici născându-se 9 copii la 1.000 de locuitori.

Pe locul trei în acest clasament se află Thailanda, Elveția, Spania, Slovacia, Singapore, România, Polonia, Malta, Lituania, Liechtenstein, Letonia, Coreea, Danemarca, Cehia, Cuba, Croația, Bulgaria, San Marino și Andora. În aceste țări se nasc 10 copii la 1.000 de locuitori.

Pe locul patru în topul țărilor cu cele mai puține nașteri la nivel mondial se numără Belgia, Luxemburg, Mauritius, Olanda, Puerto Rico, Slovenia, Ucraina, Insulele Virgine, Finlanda, Macedonia și Canada. Aici, în 2012, s-au născut 11 copii la 1.000 de locuitori.

Locul cinci la acest capitol este ocupat de țări precum Suedia, Moldova, China, Muntenegru, Bermuda și Belarus, aici născându-se 12 copii la 1.000 de locuitori.

Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult din 2009, când țara cu cei mai puțini copii nou-născuți la 1.000 de locuitori era tot Germania. Pe locul doi se afla Austria, Bosnia și Herțegovina, Japonia și Portugalia – 9 nou-născuți la 1.000 de locuitori. Următoarele țări în acest clasament sunt Andora, Croația, Ungaria, Italia, Letonia, Malta, Singapore și Elveția, aici născându-se 10 copii la 1.000 de locuitori.

Locul patru în topul țărilor cu cel mai scăzută natalitate se număra Aruba, Bulgaria, Finlanda, Grecia, Leichtenstein, Luxemburg, Macedonia, Olanda, Polonia, România, San Marino, Slovacia, Slovenia, Spania, Tailanda și Ucraina, aici născându-se 11 copii la 1.000 de locuitori. Ultimul loc la acest capitol era ocupat de China, Cipru, Mauritius, Moldova, Muntenegru, Puerto Rico, Quatar, Rusia, Suedia, Insulele Virgine – 12 nou-născuți la 1.000 de locuitori.

Cel mai bine la capitolul natalitate stă Niger, potrivit datelor Băncii Mondiale pentru 2012. Astfel, în această țară din vestul Africii s-au născut 50 de copii la 1.000 de locuitori. Locul doi este ocupat tot de o țară din vestul Africii – Mali – aici născându-se 47 de copii la 1.000 de locuitori. Chad este următoarea țară în acest clasament, aici născându-se 46 de copii la 1.000 de locuitori. Locul patru este ocupat de Angola cu 45 de copii la 1.000 de locuitori, aceasta fiind urmată în acest top de Uganda cu 44 de copii la 1.000 de locuitori.

În 2009, țările cu cel mai ridicat spor natural erau tot Niger – 50 de nou-născuți la 1.000 de locuitori, Mali și Chad – 48 de nou-născuți la 1.000 de locuitori, Angola – 47 de nou-născuți la 1.000 de locuitori, Uganda și Burbundi – 45 de nou-născuți la 1.000 de locuitori și Zambia și Burkina Faso – 43 de nou-născuți la 1.000 de locuitori.

Click AICI pentru a mări

La nivel european, România se află la mijlocul clasamentului în topul țărilor cu cea mai ridicată natalitate. Pe primul loc în UE se află Irlanda – cu 16 nou-născuți la 1.000 de locuitori în 2012, iar la polul opus se află Germania cu 8 nou-născuți la 1.000 de locuitori. Situația nu s-a modificat dramatic comparativ cu 2009, când tot în Irlanda se nășteau cei mai mulți copii la mia de locuitori – 17, iar în Germania cei mai puțini – 8.

Cauzele scăderii natalității în România

„Scăderea natalității la noi în țară nu este determinată de faptul că româncele nu au bani. De regulă, în țările sărace natalitatea este destul de crescută. În România, acest lucru a fost determinat de faptul că a crescut vârsta la care românii aleg să se căsătorească. În prezent, a avea un copil nu mai reprezintă un ideal în rândul românilor. Aceștia visează să aibă job-uri de top, să călătorească. Acest lucru nu este de condamnat pentru că reprezintă evoluția normală a unei țări aflate în dezvoltare”, a mai spus sociologul Bogdan Voicu.

Datele Institutului Național de Statistică arată că, în perioada 1947-1955, natalitatea a înregistrat valori ridicate. Rata de natalitate a crescut de la 23,4 născuți-vii la 1000 de locuitori (1947) la 25,6 născuți-vii la 1000 de locuitori (1955) fără a atinge nivelul din perioada antebelică (30-35 născuți-vii la 1000 de locuitori).

Începând cu 1956, natalitatea a înregistrat o tendință de scădere rapidă, de la 24,2 nou-născuți la 1.000 de locuitori(1956) la 14,3 nou-născuți la 1.000 de locuitori (1966), influențată atât de liberalizarea avorturilor cât și de cauze de ordin social, economic și educațional al femeii, precum accesul larg la învățământ, participarea ei la activitatea economică, mobilitatea profesională și socială generată de industrializare și de urbanizare.

Măsurile de politică demografică privind interzicerea avorturilor adoptate la sfârșitul anului 1966 au avut ca efect redresarea puternică a natalității, mai ales în primii ani de aplicare a decretului, când s-au născut în medie peste 526.000 de copii anual, consemnându-se rate de 27,4 de nou-născuți la 1.000 de locuitori (în 1967), respectiv 26,7 de nou-născuți la 1.000 de locuitori (în 1968). După 1980 s-a înregistrat o diminuare a numărului născuților vii, în medie sub 400.000 copii anual, iar în decursul perioadei 1980-1989 rata natalității a oscilat între 14 nou-născuți la 1.000 de locuitori și 18 nou-născuți la 1.000 de locuitori.

Prognoză sociolog: România va avea în 2050 o populație de 16 milioane de cetățeni

Având în vedere rata tot mai scăzută de la an la an a natalității, prof. Vasile Ghețău, directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române, a ajuns, în urma unui studiu realizat, la un deznodământ sumbru: populația României în 2050 va fi de 16 milioane de locuitori.

Anual populația României scade vertiginos. La penultimul recensământ, realizat în 2001, în România erau circa 22 de milioane de locuitori, populația acesteia scăzând cu trei milioane de cetățeni. Între 1992 și 2002 populația României a scăzut cu 1,1 milioane de locuitori. La 20 octombrie 2011, populația stabilă a României era de 20.121.641 de persoane, în scădere cu 1.559.300 de persoane față de situația existentă la recensământul anterior, potrivit rezultatelor definitive ale Recensământului Populației și al Locuințelor – 2011.

Rata natalității și cea a mortalității generale sunt cei mai folosiți indicatori în cunoașterea evoluției numărului unei populații, este de părere Vasile Ghețău. „Sunt indicatori simplu de calculat – născuți și decedați la 1.000 de locuitori într-un an calendaristic, și asigură o bună comparabilitate a celor două fenomene demografice în timp și în populații diferite ca număr. Diferența matematică dintre valorile celor două rate este creșterea naturală a populației în anul respectiv. Va trebui să-i alăturăm migrația netă (imigranți minus emigranți) pentru a avea întreaga creștere sau scădere a numărului populației”, spune expertul în demografie.

Acesta menționează că după valorile ridicate dinainte de anul 1990, înregistrate într-un context de politică pronatalistă brutală și forțată, natalitatea a scăzut rapid și masiv în prima jumătate a anilor 1990, odată cu abrogarea reglementărilor și restricțiilor asupra accesului la întreruperea sarcinii și disponibilitatea mijloacelor contraceptive. „De la mijlocul anilor 1990, natalitatea oscilează nesemnificativ în jurul valorii de 10 născuți la 1000 de locuitori pe an. Nu este lipsit de interes a observa că stabilitatea a provenit din tendințe și mișcări opuse ale numărului de născuți în mediul urban și în cel rural: continuare moderată a reculului în rural și redresare moderată în urban, prin efectele benefice ale măsurii adoptate de guvernanți în anul 2003 – concediul și indemnizația de creștere a copilului. O natalitate în jur de 10 la mie (în anul 2012) este valoarea cea mai frecventă în țările europene. Un nivel mai ridicat – 12 la mie, poate fi observat în doar câteva țări: Franța, Regatul Unit, Norvegia, Suedia. Islanda și Irlanda au valori și mai ridicate dar sunt populații particulare”, precizează Ghețău.

Natalitatea este un indicator important pentru măsurarea creșterii naturale anuale, împreună cu mortalitatea generală, mai spune specialistul. „Nu este însă un indicator care să ofere informații asupra înlocuirii generațiilor în timp, asupra reproducerii unei populații. Un astfel de indicator este numărul mediu de copii pe care îi aduce pe lume o femeie – fertilitatea totală. O valoare medie de doi copii la o femeie asigură doar simpla înlocuire în timp a generației și, sub acest prag, fertilitatea duce în mod automat la declinul populației. Rata fertilității totale este și ea stabilă după mijlocul anilor 1990 dar la numai 1,3 copii la o femeie, departe de nivelul de înlocuire. Cu menținerea acestei valori și în anii viitori, populația României ar ajunge la 16 milioane de locuitori la mijlocul secolului, iar structura pe vârste a acestei populații ar fi una dramatică: la 100 de persoane adulte, care susțin economic și populația tânără și cea vârstnică, ar reveni 50 de persoane în vârstă de 65 ani și peste, adică un număr dublu față de cel actual”, mai precizează Vasile Ghețău.

Potrivit acestuia, declinul îngrijorător al natalității nu este unul vechi în țările europene, s-a declanșat cu vigoare și fermitate la mijlocul anilor 1960, într-o perioadă de creștere economică spectaculoasă și este pus pe seama schimbărilor majore survenite în statutul și poziția economică și culturală a femeii: creșterea masivă și constantă a nivelului de educație, participare extensivă la activități economice în afara gospodăriei, ascensiune profesională, independență financiară. „Se pot adăuga slăbirea rolului normelor culturale (religioase, îndeosebi), expansiunea coabitării, stil de viață și modele culturale incompatibile cu un număr mare de copii și – după destui specialiști – goana după lux, consum exagerat de bunuri și servicii, materialism nemăsurat, egoism, explozie a sexualității. Faptul că natalitatea din țara noastră este identică cu cea din țări dezvoltate ca Germania, Austria ori Italia, arată că nu nivelul de trai este factor determinant major”, punctează directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române.